Și fetițele vor trenulețe

a_girl_playing_with_a_train_set_ie325-019.jpgAtunci când e vorba de copiii noștri, suntem gata să le îndeplinim orice dorință, fie că e vorba de vestimentație sau de jucării.

Există, totuși, anumite prejudecăți în ceea ce privește felul în care ar trebui să se îmbrace și să se poarte copiii în funcție de apartenența la gen. Este bine cunoscută tendința părinților de a alege roz pentru fetițe și albastru pentru băieți. Știm deja că fetițele trebuie să fie cuminți, ascultătoare și supuse, iar băieții să fie mereu puternici și "lipsiți de sentimente".

Cine greșește? Cum ar trebui să ne purtăm cu copiii noștri în funcție de genul lor? Este bine că băiatul meu piaptănă păpușile? Este bine că fetița mea iubește să se joace cu trenulețul? Sunt întrebări firești care preocupă mulți părinti. Unii dintre ei trec pragul cabinetului pentru investigații și pentru a le fi ascultate frământările.

pink.jpgDe exemplu: un băiețel în vârstă de 5 ani iubește poveștile cu prințese și jucăriile tip Barbie. Adună clame de păr și elastice pentru codițe, rujuri și eșarfe. Se comportă ca și cum ar fi fetiță. Părinții au încurajat o vreme, amuzați, această atitudine, apoi au devenit îngrijorați de interesul exclusiv pentru ceea ce fac fetele.

La grădiniță se joacă numai cu fetițe iar relația cu mama este una specială, foarte intensă și de suflet. Tot acest comportament exclusivist a fost determinat de relația puternică de respingere a fratelui său în vârstă de 8 ani care emană masculinitate prin toți porii. Atitudinea lui puternic masculină, vocea lui fermă și sigură, interesul exclusiv pe jocuri pentru băieți l-au determinat pe fratele cel mic să se reorienteze către un alt domeniu exclusivist, cel al fetelor.

Când fratele mai mic simte că este deconectat de fratele mai mare, va cauta cu orice preț o modalitate de a se conecta cu el. Și s-a conectat atrăgându-i atenția prin feminitate (ceea ce îl scoate din sărite pe fratele mai mare). Pe de altă parte, locul de copil - bărbat în casă era ocupat de fratele sau, așadar a ales opusul ca să se poată simți, de asemenea, capabil și exclusivist. Acest copil a tras repede concluzia că băieții sunt cei care te resping, drept pentru care, la grădiniță, preferă compania fetelor pentru că le înțelege mai bine și pentru a evita să retrăiască trauma.

Am cunoscut odată un băiat, ziceam eu, care de fapt era fetiță. Nimic din atitudinea ei nu arăta feminitate:

  • era tunsă scurt, băiețește;
  • alegea haine albastre de băieți și șepci cu Spiderman;
  • prefera să joace fotbal și "de-a trânta" cu tata.

Interesul ei era exclusiv pe ceea ce fac bărbații. Când am stat de vorba cu mama ei, am descoperit o atitudine relaxată, ceva de genul "O las să fie așa cum vrea să fie. Nu mă opun dacă își dorește să fie băiat".

Mă întreb acum care sunt temerile mamei și ce-a însemnat pentru ea să fie fetiță cândva. Poate că am găsi un răspuns pentru ceea ce este fata ei acum.

Ar fi o întrebare și pentru tata. Cum a fost pentru el să fie băiat în familia lui și cum erau tratate fetele? Poate că răspunsul lui l-ar ajuta să înțeleagă în ce fel își încurajează acum fiica – băiat.

Copiii preferă anumite jucării și pentru confortul psihic pe care acestea îl conferă. Aleg un anumit fel de a fi și de a se juca pentru că își caută un loc în lume, un loc în care să se simtă capabili, conectați, încurajați și importanți.

Atunci când exagerează către feminitate sau masculinitate, este foarte important să ne întrebăm:

  • Cât de capabil se simte când face asta?
  • Se mai poate simți capabil și altfel?
  • Ce obține copilul meu prin comportamentul lui?

Puteți alege unul din cele patru răspunsuri: Atenție, Răzbunare, Putere, Descurajare.

Indiferent dacă sunt fetițe sau băieți, copiii au nevoie să experimenteze diversitatea. Ei descoperă lumea în orice moment al vieții lor și trag anumite concluzii despre viață. Dacă o fetiță vede ca este îmbrăcată mereu în roz și un băiat mereu în albastru, deschiderea lor pentru alte culori va fi limitată.

Culoarea înseamnă emoție. Copiii au nevoie să le fie încurajate emoțiile de orice fel. Combinația de culori încurajează creativitatea, deschiderea către nou și… lipsa de prejudecăți.

3 responses to "Și fetițele vor trenulețe"

  1. Dragut articolul, mi-au placut mai ales paragrafele de final.
    Sabina poarta toate culorile, chiar ii place sa se imbrace multicolor, si isi alege combinatii armonioase.
    Totusi mi-e greu sa cred ca inca mai predomina astfel de prejudecati, in parc vad tot timpul fete imbracate in albastru/verde, cu masinute... e drept ca nu am vazut baieti cu tricouri roz, dar am vazut imbracati in galben, portocaliu, rosu..., i-am vazut impingand carucioare...
    Mai mult batranii considera ca exista domenii strict delimitate pentru fete/pentru baieti.
    Sper ca generatia noastra e mai deschisa la minte :)

  2. Nirvana, din păcate mai sunt. Magazinele încurajează asta. peste tot vezi roz predominant la raionul pentru fetițe, albastru plus alte culori băiețești la cel pentru băieți.
    Ideea articolului a pornit de la o discuție privind papășile cu haine roz. :)

  3. For example, a Ladies’ Home Journal article in June 1918 said, “The generally accepted rule is pink for the boys, and blue for the girls. The reason is that pink, being a more decided and stronger color, is more suitable for the boy, while blue, which is more delicate and dainty, is prettier for the girl.” Other sources said blue was flattering for blonds, pink for brunettes; or blue was for blue-eyed babies, pink for brown-eyed babies, according to Paoletti.

    http://www.smithsonianmag.com/arts-culture/When-Did-Girls-Start-Wearing-Pink.html#ixzz1JpDVohnd

Leave a Reply

Mail will not be published