Și băieții plâng câteodată

boy-with-doll.jpgExistă jucării pentru fete și jucării pentru băieți?

Deja răspunsul vine afirmativ din oficiu, nu pentru că ne-am gîndi prea mult, ci pentru că piața ne-a învățat să răspundem rapid.

Întrebarea unei mămici m-a făcut să trec dincolo de automatismele acestea: cumpăram cărucioare și păpuși băiețeilor sau nu? Nu? De ce nu?

Știu cazuri în care părinții ori se tem că e doar o toană a băiețelului și nu vor să dea bani pe jucării de scurtă durată, ori se tem de ceva mai spinos: că, fiind considerate jucării "de fete", băiatul lor va fi mai puțin masculin dacă se va juca cu așa ceva. Că va deveni mai puțin masculin pe viitor. Că e rușine să te joci cu jucării de fete – tatăl tău nu va fi mîndru de tine dacă asta alegi! Că, pur și simplu, tu, ca părinte, îl faci să devină efeminat pentru că îi dai jucării "de fete".

Doll-Buggy-Natural.jpgÎn realitate, discuția este mult mai largă. De ce devin băieții homosexuali – încă nu se știe. Este genetic? Este hormonal? Sînt mai multe cauze? Poate.

Dar, categoric, un copil nu devine așa doar pentru că la 2 ani a dorit să împingă și el un cărucior pentru păpuși. Că a dorit și el o păpușică, fetiță, cu care să se joace de-a ceva. Din păcate, deși mamele sînt mai indulgente la povestea asta, tatii greșesc cel mai frecvent, aplicînd idei preconcepute:

  • un băiat nu are voie să plîngă;
  • un băiat nu se joacă cu păpuși.

Cu asta doar frustrează o etapă normală de dezvoltare.

radu.jpgEvident că, dacă această etapă de preferințe pentru lucrurile fetelor se prelungește în timp și ea se va manifesta și dincolo de jucării (în vestimentație, în preferința pentru compania fetelor pentru a încerca machiajul de damă șamd), atunci poate prevesti ceva în sensul de care vorbeam mai sus.

Dar nu și la 2-3 ani cînd un cărucior poate reprezenta pentru un băiat doar o jucărie de împins sau doar ceva de imitat din lumea adulților! Plimbatul bebelușului în cărucior nu e și datoria taților?

3 responses to "Și băieții plâng câteodată"

  1. Cum percepe Mihai lumea la varsta asta?
    Si-a dorit un carucior de papusi la 1 an si jumatate. I-am luat unul albastru, asa m-am gandit eu ca mamica de baiat. Gresit. El isi dorea unul roz, cum vazuse la fetite. Asa ca i-am mai cumparat unul. La un moment dat, am vrut sa-i cumpar o papusa bebelus (cu suzeta, olita etc). Eu voiam sa-i arat cum functioneaza pisu la olita si cum hranesti copilul cu lingurita. Bebelus nu a vrut, in schimb nu se desparte de Martinica, pe care il leagana, il hraneste, il dezbraca si il baga in cada. Seara ii citeste povesti si il inveleste cu grija.
    Ce inteleg eu ca parinte din acest comportament? Am un copil responsabil, a invatat ce inseamna sa aiba grija de cineva, asa cum eu am grija de el.
    Credeti ca m-am ingrijorat cand si-a dat cu strugurel pe buze? Nu, i-am explicat doar ca e pentru fetite, dar si acum e fericit nevoie mare cand gaseste cate un strugurel/ruj de-al meu si ma obliga sa ma dau cu el "ca sa ma fac frumoasa". In farmacie a descoperit, langa casa, un cosulet cu sticlute de oja. De cate ori trecem pe acolo ma intreaba: "Mami, vrei oja? Vrei sa-ti cumpar un cadou?". E absolut fascinat de sticlutele alea colorate.
    Nu ma ingrijoreaza ca baiatul meu s-a jucat cu carucioare, cu casa de papusi, cu rujul, ca isi pune si acum margele si spune ca "e regele baietilor". Nu ma ingrijoreaza ca sta langa mine in bucatarie si ma ajuta sa fac prajituri. Nu consider ca acestea sunt doar atribute ale fetitelor, ca exista jucarii/activitati doar pentru fetite sau doar pentru baieti.
    Subiectul e larg, eu am dat doar cateva exemple.

  2. Lui Radu cel mai mult ii place sa gateasca. Are bucatarie, supermarket, oale si ustensile de toate felurile etc. M-am luptat cu familia care insista ca e indeletnicire de fata, dar cei mai mari bucatari sunt totusi barbati.
    Papusa mi-a cerut insistent de pe la 1 an si 10 luni si la 2 ani a primit papusa mult dorita.
    Mai avem foarte multe animale pe care le hranim, ii pune in patutul balansoar, le citeste povesti, le canta etc. Este o adevarata mamica.

  3. Fără a fi mamă de băiat - deci cu riscul de-a părea că vorbesc aiurea - sunt de acord cu cele scrise de Irina. Mai ales ca mulți prieteni cu copii sunt părinți de băieți. Și, deși la unii am remarcat reținerea asta de a cumpăra jucării "de fată", cei mai mulți nu au temeri nejustificate cum că bărbăția băiatului lor ar putea fi afectată din cauză că dorește o păpușă.
    Copiii, la vârste mici, imită. Imită atât adulții, cât și copiii cu care intră în contact. Vor să facă ce fac ceilalți pe care îi observă, vor să aibă ce au ceilalți...
    Cred că ar fi frustrant să nu primească, mai ales că n-ar înțelege de ce li se refuză.

Leave a Reply

Mail will not be published